Sunt o visătoare…

fata cu papadie

Sunt o visătoare de profesie, deşi nu s-ar zice.

În copilărie visam cu ochii deschişi ore în şir, uneori în timp ce mancam şi uitam să înghit dumicaţii din gură. Stăteam la măsuţa de lemn din bucătăria mică, mă uitam pe cer cu ochii mari şi naivi la câte un fulg de nor şi puteam vedea în el poveşti întregi cu Zâne, Zmei şi Feţi Frumoşi îmbrăcaţi în haine de mătase şi aur, care se luptau pe viaţă şi pe moarte.

Şi nu ştiu cum se făcea, dar binele învingea întotdeauna.

 

În adolescenţă am rămas aceeaşi visătoare care îşi imaginează lucruri, doar că visele mele trecuseră într-un plan cumva mai real. Visam că trăiesc într-o lume de basm, în care toţi oamenii sunt frumoşi şi buni, şi în care toţi cei răi şi lacomi erau transformaţi în monştri şi exilaţi pe o insulă a durerii, unde stăteau până redeveneu buni şi frumoşi.

Şi nu ştiu cum se făcea, dar binele învingea întotdeauna.

 

Acum, încă mai visez. Doar că am învăţat că Universul are legi complicate, care nu sunt precum în matematică , clare şi exacte. Zânele uneori se îndrăgostesc de Zmei, oamenii răi şi lacomi uneori sunt mai frumoşi la chip decât cei buni şi frumoşi… şi pare tot mai greu să delimităm răul de bine.

Uneori îmi imaginez că cineva strânge în braţe omenirea şi îi şterge toată durerea şi urâtimea din ea, aşa cum o mamă îşi strânge copilul în braţe şi îi vindecă toate lacrimile. Îi ia toată lăcomia, războaiele, sărăcia, avaria, invidia, lăcomia, cangrena din suflet, şi o lasă curată şi senină, precum un suflet de copil inocent.

Alteori îmi imaginez că oamenii nu mai mor în războaie dictate de lăcomie şi orgoliu, că nu mai există copii părăsiţi de mame, că nu ne mai lăsăm bătrânii să moară de sărăcie şi tristeţe, că nu ne mai sfâşiem între noi pentru un argint în plus, că nu ne mai simţim stăpâni absoluţi cu drept de viaţă şi moarte asupra necuvântătoarelor şi naturii, că am fi suficient de deştepţi încât să nu mai lăsăm orgoliul să distrugă ceea ce a creat iubirea, că empatia ar exista cumva şi altfel decât ca un cuvât oarecare din dicţionar.

Sunt o visătoare incurabilă care încă mai crede că, deşi nu-i deloc simplu, binele va învinge totuşi. Aşa că, vă rog eu frumos, lăsaţi-mă să visez! Şi treziţi-mă doar atunci când trenul numit OMENIRE, va ajunge în staţia numită OMENIE. Acolo vreau eu să cobor, chiar dacă va fi un drum al naibii de lung!


Anunțuri matrimoniale

Matrimoniale Bucuresti, sector 2. Am 42 de ani, sunt divorțat, nu am copii, nu fumez, nu beau alcool, iubesc foarte mult animalele și doresc să cunosc o femeie serioasă, pentru o relație serioasă, cu vârsta între 30-50 de ani.Prefer sa fie pasionată de călătorii, concedii lungi, drumeții montane, dar fără obligații. Nu mă interesează bogăția, averea, luxul. Vreau doar înțelegere și iubire reciprocă.
Ionut 34ani din Bz înalt sincer serios loial serviciu stabil mașină, casă fără vicii sau copii, doresc o relație de prietenie sau căsătorie cu o domnișoară din Buzău.
Necăsătorit, 37 de ani, cu serviciu, doresc relație serioasă de prietenie/căsătorie.
Domn 71 ani, cauta doamna ca partener de viata si in plus sa-l inteleaga, sa-l sustina si eventual sa-l ajute in continuarea activitatii profesionale.