Pe vremuri, oamenii îşi trimiteau scrisori

scrisori

Pe vremuri, oamenii îşi trimiteau scrisori. Scrisori oficiale care schimbau soarta lumii, scrisori de afaceri prin care se semnau pierderi sau câştiguri, scrisori de dragoste impregnate cu lacrimi, dor şi parfum, scrisori pastelate şi sclipicioase de felicitare pe care desenau baloane ori floricele… Da, oamenii îşi trimiteau scrisori, şi odată cu cuvintele aşternute cu grijă acolo, trimiteau şi o părticică din ei.

 

Dintotdeauna îndrăgostiţii au avut nevoie de cuvinte pentru a-şi exprima sentimentele ce îi copleşeau uneori. Toţi avem nevoie să spunem, să auzim, să citim şi să simţim acel ‘te iubesc’ care ne face să plutim deasupra norilor. Iar pe vremuri, când distanţele păreau uriaşe şi nu se măsurau în click uri, oamenii îşi scriau. Luau o hârtie aleasă cu grijă, cerneală colorată în care înmuiau o peniţa aurie, şi îşi aşterneau dorul, pasiunea şi iubirea cu litere îngrijite pe colile cuminţi. Şi parcă inima se mai răcorea un pic, şi parcă dorul se mai liniştea…

Pe vemuri, îndrăgostiţii aşteptau zile întregi să primească o scrisoare. Zi de zi îşi verificau cutia poştală în aşteptarea ei, cu emoţie şi înfrigurare, aşa cum îl aşteaptă un copil pe Moş Crăciun. Şi când o primeau în sfârşit după zilele chinuitoare de aşteptare, o strângeau la piept ca şi cum şi-ar strânge însăşi iubirea. O miroseau, o sărutau, şi abia apoi, cu emoţiile în stomac şi cu inima bubuindu-le în piept, o citeau.

 

"Iubita mea,

Când două suflete care se doresc unul pe celălalt, oricât de departe se aflau unul de celălalt se găsesc în sfârşit… o unire puternică şi pură la fel ca sufletul însăşi începe pe pământ şi continuă pentru totdeauna în ceruri…”

Aşa îi scria Victor Hugo iubitei lui Adele Foucher. Sunt convinsă că Adele a sărutat de sute de ori această scrisoare, pe care cu siguranţă a păstrat-o într-o cutie specială. Şi, ori de câte ori dorul o copleşea, o deschidea şi mai citea o dată scrisoarea. Apoi o strângea la piept, poate uneori când se simţea singură, o aşeza pe perna ei noaptea şi dormea cu ea.

Astăzi îmi voi lua stiloul cu peniţă aurie, voi parfuma o coală de hârtie şi voi aşterne nişte cuvinte de iubire.

„Iubitul meu…”


Anunțuri matrimoniale

Văduv, pensionar cu o pensie de 1100 lei, apartament confort 1 in Mangalia, cu o fată stabilită în Spania de 20 ani, cu situația ei, doresc o relație plină de sentimente frumoase de ambele părți pentru a avea o bătrânețe liniștită cât va dori Dumnezeu.
Caut femeie credincioasă, serioasă pentru căsătorie, vârsta 25-50 ani.
Singur 40 caut prietena pt.casatorie rog seriozitate' doresc copii 'sint o persoana deosebita prin tot ce fac'.nu fumez 'sint nealcolic' linistit' dragut 'muncitor' iubitor de lucruri frumoase'imi place sa calatoresc.