Mi-am privit moartea în ochi

femeie rasarit

Privirile ni s-au intersectat câteva secunde, atât cât să reuşesc să îi văd culoarea ochilor. Era un bărbat cu ochii negri. Nu m-a plăcut şi îi mulţumesc Cerului pentru asta! Poate că, dacă mă plăcea mă lua cu el. Şi sinceră să fiu, nu sunt pregătită încă. Mai am atât de multe de făcut, mai am atât de multe de învăţat, mai am atâtea răsărituri de admirat, mai am atât de mult de iubit, mai am atât de mult de mângâiat…

 

Multă lume mă întreabă dacă poveştile pe care le scriu sunt reale şi dacă sunt ale mele. Sunt adevărate şi reale în măsura în care sunt zămislite de imaginaţia mea, gândurile mele, simţurile mele, visele mele, sufletul meu. Dar trăite cu adevărat de mine, sunt doar câteva. Povestea de azi este una dintre ele.

Conduc în medie cam 1500 km pe luna. Pentru unii mult, pentru alţii puţin, dar cu siguranţă o fac cu o adevărată plăcere, şi chiar bine aş spune eu. Cred că într-o viaţă anterioară am fost şofer pe tir :) Am văzut atât de multe situaţii “la limita” în trafic, încât aş putea scrie o carte horror. Muşchi încordaţi, puşti plini de adrenalină, maşini cu mulţi cai putere conduse de imbecili, depăşiri la limita, catastrofe la volan… sincer, la cum se conduce este mare mirare că nu se întâmplă mai multe tragedii pe şosele!

Mă întorceam acasă, muzică în surdină, soare, drum liber în faţă, când îl văd. Un autocar intră în depăşirea unei coloane de maşini pe sensul invers. Am încetinit în speranţa că va reintră în coloana… dar, din nu ştiu ce motive asta nu se întâmpla… Nu aveam unde să ies cu maşina de pe şosea, aşa că am oprit şi am aşteptat. Îl priveam cum devine din ce în ce mai mare şi înspăimântător, până a ajuns la jumătate de metru de mine. Acesta a fost momentul în care ne-am privit în ochi. Mi-am privit moartea în ochi. Eram atât de aproape încât i-am văzut culoarea, cearcănele de oboseală şi… frica din privire. Nu cred că a realizat până în ultima secundă ce tragedie putea provoca.

 

Mi-am continuat drumul gândindu-mă ce norocoasă sunt pentru că mi s-a mai dat o şansă. Şi n-am putut să-mi scot din minte câteva întrebări pe care ţi le pun şi ţie.

Tu, dacă ţi-ai privi moartea în ochi:

  • Ar mai trece vreo zi în care să nu te bucuri că trăieşti?
  • Ar mai trece vreo zi în care să te trezeşti şi să nu priveşti cerul?
  • Ţi-ai mai ignora inima?
  • Ai mai pune la suflet toate nimicurile?
  • Ar mai conta pentru tine câte persoane nu te plac?
  • Te-ai mai iubi atât de puţin?
  • Ai mai sta în locuri în care nu eşti dorit?
  • Ai mai alege să urăşti în loc să ierţi?
  • Ar mai trece vreo zi în care să nu le spui celor dragi că îi iubeşti?

Vine un moment în viaţa fiecăruia dintre noi, în care realizăm că ne risipim timp pe lucruri care nu contează cu adevărat, în timp ce filmul vieţii ni se derulează prin faţa ochilor fără posibilitatea de reluare. Dacă suntem înţelepţi, ne reevaluăm modul de a fi şi începem să trăim. Dacă suntem înţelepţi…


Anunțuri matrimoniale

60 ani, 170/75, fără vicii, serios, sufletist, doresc să cunosc doamnă de vârstă apropiată pentru prietenie, căsătorie.
Adjud, ma numesc Mary am 22 de ani, zodia rac, daca doresti sa ne cunoastem mai bine astept cu drag telefonul tau.
Diferenta o face caracterul.
Bărbat serios din Medgidia, 34 ani, zodia Pești, brunet, ochii căprui, 173 cm, 73 kg, situatie financiară bună, sunt o persoana calmă, sinceră, am simtul umorului, sunt nefumător, îmi doresc să iubesc și caut o relație serioasă cu o doamnă sinceră. Hobby-uri, pasiuni : călătorii, film, lectură, muzică, culinar