Mămico, promiţi că nu mai pleci?

femeie plecand

Şi-a verificat cu ultimile puteri bagajul. Îndesase în valiza roasă şi învechită de vreme, câteva ţoale mai bune şi câteva de-ale gurii pentru drum. Nu luase de mâncare mare lucru, doar o bucată de brânză, două roşii şi o lipie făcută de ea în casă. Nu s-a mai îndurat să dea banii şi pe pâine, i-a pus lângă ceilalţi strânşi cu multe renunţări şi le-a luat bunătăţi la copii. De toate le-a luat: lui Răzvan, cel mare de 6 ani, i-a luat chiar şi o mitralieră de jucărie, că de mult tot îi spunea că îşi doreşte. Şi Măriucăi aia mică de 4 anişori i-a luat o păpuşică. Nu era Barbie, dar nu o să-şi dea ea seama, că-i prea mică. Şi le-a luat cele mai bune ciocolate şi bomboane, din alea scumpe, că de, copiii ei nu meritau măcar o dată în an să mănânce aşa ceva?

 

Tot timpul cât a durat drumul din Italia până în România, nu i s-a lipit geană de geană de emoţia revederii. Îi era un dor nebun de copilaşii ei şi de căsuţa dărăpănată pe care o lăsase în urmă… până şi de Rex, bătrânul câine credicios îi era dor. Aşa păţise şi atunci când plecase, doar că atunci nu putuse dormi din cauza lacrimilor care i se innodau în gât. Se gândea la copilaşii ei pe care îi lăsase dormind, în grijă ăleia bătrâne, şi km cu km parcurs, simţea că se rup bucăţi din sufletul ei obosit. Dar, parcă ea ar fi vrut să plece aşa de nebună? Da’ ce era să facă dacă bărbată-su o părăsise cu doi copii mici în braţe, iar din salariul ei de învăţătoare nu-i ajungeau banii nici măcar de-ale gurii să ia. Nu mai vorbim că erau atâtea de reparat în bojdeuca aia bătrână care mai avea puţin şi pica pe ei, încât într-o zi şi-a luat inima în dinţi şi a plecat.

Ori de câte ori suporta câte o umilinţă de la bătrânii pe care îi îngrijea, îşi aducea aminte de taică-su decedat, care tot îi spunea în copilărie: “Învaţă, Ioano, că dacă ai carte, ai parte!”. Şi ea a învăţat, dar parte încă nu a avut…” Poate de acum încolo, tăticule! Poate de acum…”

Era plecată de aproape un an de zile, timp în care mai venise acasă o singură dată, de Crăciun. Dar îşi văzuse copiii aproape în fiecare seară pe skype. Mângâia ecranul calculatorului cu mâinile obosite de muncă, îşi pupa copilaşii prin ecran apoi, seară de seară, mergea şi îşi verifica bănuţii pe care îi strânsese şi pe care îi ţinea înfăşuraţi într-o basma colorată. Îşi făcuse o listă cu ceea ce va face cu banii, listă pe care o tot modifica atunci când îi spunea a’ bătrână că trebuie bani ba de curent, ba de lemne de foc, ba de hăinuţe pentru ăia mici… dar s-o descurca ea până la urmă. Poate i-o da bătrâna la care muncea ceva în plus de Paşte, că şi ea îi făcuse toată curăţenia în casă, deşi nu era treaba ei asta.

 

Când a intrat în curtea casei i s-au înmuiat picioarele de emoţie. Avea să-şi ţină în braţe copilaşii după atât de mult timp… aproape îi era şi frică de reacţia lor atunci când o vor vedea. Dacă nu vor mai vrea să vină la ea?

Dormeau amândoi şi părea că sunt doi îngeri. A lăsat bagajele cu cadouri lângă pat, s-a aplecat şi i-a strâns în braţe pe amândoi, în timp ce lacrimile îi curgeau şiroaie pe faţă. Primul care a deschis ochii a fost Răzvan. Şi primul lucru pe care i l-a zis a fost:

Mămico, promiţi că nu mai pleci? 


Anunțuri matrimoniale

Bărbat 62 de ani din județ Harghita caut femeie pentru prietenie sau căsătorie se poate să fie și din alt județ eu sint din Toplița caut i femeie simpla din or ce oras.
Singur modest 64 ani fara obligatii doresc reltie casatorie doama viirsta apropiata fizic placut fara obligatii.
Barbat caut casatorie. varsta 39 ani, pesti, inaltime 170 cm, greutate 80 kg, Barbat 39 ani din Israel, locuiesc in Romania, caut relatie de lunga durata, eventual casatorie cu o tanara de preferat din Bucuresti. Schimb de poze si detalii doar pe whatsapp.
Buna ma numesc Ionut am 35 de ani sunt din Bistrita sunt in cautarea unei relatii serioasa si de lunga durata am 1.60 inaltime par saten ochi caprui si 57 kg sunt o persoana sincera sociabila simplu serios am bunul simnt cei sapte ani de acasa.