Durerile din suflet...

femeie pe malul apei

"Totul trece, aşa se spune, dar nimic nu trece fără să lase urme."

Îmi amintesc o întâmplare ce mi-a rămas întipărită în minte şi care cumva, nu îmi explic de ce, îmi tot revine în gânduri ori de câte ori nu găsesc o logică la ceea ce experimentez uneori.

 

Eram copil, să fi avut vreo 10 ani cred, şi mă întorceam cu mama de la piaţă. Se întâmpla adesea ca în drumurile ei să se întâlnească cu diverse cunoştinţe şi să pălăvrăgească minute în şir despre toate cele. Nu ascultam niciodată. Îmi făceam de lucru cu pietricele adunate de pe caldarâm, sau căutam prin iarbă păpădii şi trifoi cu patru foi. Dar în ziua în care s-a întâlnit cu bătrână aia, nu îmi explic de ce, le-am ascultat cu un inexplicabil interes.

-Şi, de Florica mai ştii ceva? a întrebat-o mama pe bătrână.

-Cum, tu nu ştii? a făcut bătrâna nişte ochi mari de mirare.

-Ce să ştiu?

-Eiiii, e bolnavă tare. Are cancer. Nu ştiu cât mai rezistă.

-Cum să fie bolnavă, tu? Că acum câteva luni nu avea nimic. Cum aşa dintr-o dată?

-Păi, lumea zice că i s-a pus pe suflet atunci când s-a prăpădit bărbată-su şi din cauza asta s-a îmbolnăvit. Vezi tu Rodica, cred că durerea i s-a făcut aşa ca un ghem şi i s-a aşezat pe un sân, ca şi cum sânul ăla ar fi fost barbătă-su. Ştii tu, ca şi cum erau doi... apoi ăsta a rămas singur şi a plâns după perechea lui...

N-am înţeles atunci nimic din ceea ce am auzit. Mai târziu, după mulţi ani aveam să descifrez cumva ceea ce a vrut să zică bătrâna. Oamenii simpli intuiau fără să fi citit sute de cărţi că sufletul trage după el trupul. Că aşa cum frumuseţea interioară a unui om i se reflectă pe chip, la fel este şi cu bolile. Atunci când sufletul nu mai poate suporta o durere, ea se răsfrânge cumva asupra trupului îmbolnăvindu-l.

 

Nu ştiu dacă o fi adevărat, dar ştiu că la depărtare de mulţi ani de această întâmplare a copilăriei mele, o femeie stătea speriată pe holurile unui spital, neînţelegând mare lucru din ceea ce i se întâmpla, când de ea s-a apropiat o bătrână şi i-a zis:

„Poţi să faci toate tratamentele din lume, draga mea. Până nu te vei împăca cu sufletul tău, nu te vei vindeca. Pentru că, ceea ce ai tu se numeşte „boala femeii neiubite”, şi până nu te vei iubi pe tine mai mult decât îţi doreşti să te iubească altcineva, nu ai cum să te vindeci...”

Poate dacă am învăţa să nu mai punem la suflet tot ceea ce ne doare... poate... Eu cred că merită să încercăm.


Anunțuri matrimoniale

Sunt un bărbat normal cu calitati dar si defecte am cei 7 ani de acasa cu mine, restul cauta si descopera singura... Eu continui sa cred ca undeva' jumatatea mea abia asteapta" sa fim împreună pentru tot restul vietii.. vreau o fericire mica si sa fie atat de mica incat nimeni sa nu-si doreasca sa mi-o ia.
Bună mă numesc MARIUS am 31 de ani sunt din județul ialomița .si caut o fată ( femeie), pentru o relație de căsătorie pot să mă mut si la ea dacă ea dorește astept sa ne cunoaștem va pup si apelați cu incredere ca no sa fiți dezamăgite Pup.
40 ani, 172cm/78kg, căprui/șaten. Educat, comunicativ, fara obligatii, locuiesc singur, doresc partenera compatibila pentru relatie stabila. Caut normalitatea, acea chimie, rezonarea pe aceeasi frecventa! Nu vom incerca sa intram cu forta unul in sufletul celuilat. Nu ne vom stradui sa ne vindem iluzii. Le-am cumparat pe toate. O propozitie e de ajuns sa franga o inima. O secunda e de ajuns sa te indragostesti...
Tanar 34/1,75/75kg, ochii albastri, par saten, antialcolic, nefumator, doresc cunostinta cu o D-na/D-ra pentru o relatie serioasa/casatorie, din Cluj.