De ce îi spunem trecut dacă nu trece?

aripi de inger

Uneori îţi simt mâna cum îmi mângâie zâmbetul trist. Din poarta întunericului şi tăcerii simt cum mă priveşti cu dragoste, şi mai ştiu că eşti aici lângă mine ca să îmi ştergi de pe obraz fiecare lacrimă ce îmi arde obrajii în scurgerea ei. Uneori te aud atât de clar cum îmi spui: “Prinţesă, nu plânge, că de câte ori te văd suferind mai mor câte un pic în mine.”

 

Iubirile nu se uită niciodată. Ele îşi fac undeva în suflet un colţişor, de unde renasc odată cu fiecare respiraţie a noastră… până la ultima suflare .Şi, nu ştiu de ce îi spunem trecut, dacă nu trece niciodată.

Înfloriseră salcâmii şi străzile bătrâne cu alei pietruite miroseau a rai.

Abia aşteptam să se termine orele pentru a reface împreună dulcele drum spre casă. Doi adolescenţi frumoşi, mirosind a vanilie şi îndrăgosteală, cu mâinile încleştate parcă de frica de a nu ne pierde. N-am numărat niciodată în drumul spre casă de câte ori îmi spuneai că sunt frumoasă… acum aş vrea să o fi făcut-o, dar ştiu sigur că acela a fost momentul în care m-ai convins că sunt într-adevăr frumoasă.

“Am să îţi pun numele, Frumoasa din Oraşul cu Salcâmi”, îmi spuneai adesea în timp ce îmi mângâiai părul bălai. Şi nimeni nu mi-a mai zis vreodată aşa… şi poate nimeni nu m-a mai iubit vreodată aşa.

Citisem eu câte ceva despre iubire, dar aveam să aflu că înseamnă mult mai mult decât în toate cărţile citite. Nu citisem nicăieri de dat în leagăne şubrede până la amorţire, de făcut teme cu cretă pe asfalt doar pentru a sta mai mult împreună, de privit ochi în ochi şi suflet în suflet ore întregi fără să te plictiseşti, de mers prin ploaie fără să simţi apa ce îţi udă hainele până la piele, de buzunare pline de castane, de trifoiul cu patru foi ce ne îndeplinea dorinţele, de mii de săruturi ascunse de ochii curioşilor, de nopţi adormite şi doar visate în braţele tale…

Da, astăzi încă îmi mai spun în vis “Frumoasa din Oraşul cu Salcâmi”, încă mai miros a vanilie şi îndrăgosteală, doar că din povestea asta frumoasă, personaje importante au părăsit scena înainte de vreme: salcâmii şi tu, iubire…

 

Între noi doi au rămas doar vise nescrise, doruri nestinse, cuvinte nezise şi şoapte prea frumoase pentru a fi scrise. Cine spune că bărbaţii nu ştiu a iubi sau a plânge, înseamnă că nu merită a afla ce-i iubirea…

Şi, într-o zi mă vei întâmpina în poarta Cerului. Şi îmi vei desena aripi de Înger şi îmi vei da să beau apă vie din aripile tale şi îmi vei spune cât de dor ţi-a fost de mine. Pentru că ştiu cât îţi e de dor, chiar şi de acolo, dar ce nu ştii tu este că şi mie îmi e tare dor, chiar şi de aici. Două lumi despărţite de dor…


Anunțuri matrimoniale

48 ani, 173cm/74kg, căprui/grizonat. Relatie frumoasa de viitor, domn manierat, aspect ingrijit, educat cu simtul umorului dezvoltat, doresc relatie stabila cu doamna draguta, supla, varsta (40-50) ani;
Caut tînãrã pentru relație serioasã, întemeierea unei famili.Locuiesc la casã, nu am masină, permis.Cer si ofer seriozitate.
O persoana serioasa, sigura pe sine mereu increzatoare si deschis pentru noi orizonturi.
57 ani, gemeni, inaltime 178 cm, greutate 80 kg, ochi negri, par grizonat, sunt un om sincer, cald,loial, cu mult bun simt, cu simtul umorului, imi doresc sa cunosc o femeie calda, loiala, slabuta, fara obligatii, cu varsta cuprinsa intre 47-53 de ani.