Am învăţat că, oricât aş şti, încă mai am mult de învăţat

FEMEIE APA

Pe parcursul vieţii am învăţat de toate, dar mi-ar fi plăcut să primesc unele lecţii mai devreme, sau măcar să fi învăţat din ele mai mult la momentul în care viaţa mi le-a trimis.

Cea mai importantă lecţie este că nu ni se cuvine nimic. Primim în dar viaţa, dar pentru toate restul trebuie să ne zbatem, să muncim. Fie că este vorba de ceea ce avem, sau de ceea ce putem deveni. Şi categoric, tot ceea ce obţinem in mod necuvenit vom pierde… într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu.

 

Am învăţat cum să trăiesc şi am învăţat cum este să mori câte puţin în fiecare zi…

Am învăţat cum să visez, şi uneori cum să îmi abandonez visele…

Am învăţat cum să reuşesc, şi am învăţat cum pot pierde aproape totul…

Am învăţat cum este să fii înconjurat de oameni, şi am învăţat cum este să rămâi singur…

Am învăţat să iubesc, şi am învăţat că pot şi să şi urăsc…

Am învăţat cum este să trăieşti din amintiri, şi am învăţat să uit ceea ce mă trage înapoi…

Am învăţat cum este să fii puternică, dar şi cum este să fii neputincioasă uneori…

Am învăţat cum să câştig, dar şi cum să îmi gestionez pierderile…

Am învăţat ce este fericirea, dar şi cum se simte zâmbetul tristeţii…

Am învăţat cum să am încredere, dar şi ce gust amar are trădarea…

Am învăţat că dragostea este cu mult mai mult decât un sentiment, este în final o alegere. Alegi zi de zi să înţelegi, să ierţi, să mângâi, să oferi…

Am învăţat că în viaţă nu contează ce ai, contează mai mult pe cine ai lângă tine.

 

Întâlnim în viaţa noastră persoane pentru o zi, o lună, un an… şi apoi dispar ca şi când n-ar fi fost niciodată. Şi ne întrebăm care o fi fost rostul întâlnirilor noastre, cu atât mai mult cu cât despărţirea doare atât de rău uneori. Rostul, cred că este acela de a învaţa lecţii. Nimic din ceea ce suntem, n-am fi fost fără oamenii care au trecut prin viaţa noastră. N-am fi ştiut ce-i binele, răul, iubirea, iertarea, fericirea, durerea, împlinirea….

Am învăţat că nicio întâlnire nu este întâmplătoare, şi-am învăţat că unele întâlniri ne vor marca pentru întreaga viaţă!


Anunțuri matrimoniale

52 ani, cu situație materială bună, cu casă la țară, doresc cunotință doamnă 45-55 ani pentru relație căsătorie. Să locuiască la mine.
Mă numesc Marian, am 49 de ani, înălțime 1,75 și 75 kg, brunet, ochi căprui-verzui. Sunt din Zvoriștea, Suceava. Nu am copii sau obligații. Am școala populară de artă la acordeon. Nu am piciorul drept de la genunchi dar am proteză. Doresc să cunosc o doamnă până în 48 de ani, pentru căsătorie.
Buna bărbat 48ani niciodată căsătorit deci fara copii 1,67m 60kg.a murit mama mea și nu de mult timp, dar acum stau singur am avut grija de ea îmi dă mereu speranțe cînd a murit ea parca ceva din mine a luat cu ea voi femeile știți mai bine despre ce vorbesc eu.
Ma numesc Ciprian din Iasi am 34 ani sunt brunet, ochi căprui constituție atletică, am 4 copii sunt despărțit de soție de 5 ani, sunt o persoana simpla fara pretentii, si as dori sa imi gasesc perechea potrivita si sa incerc o nouă relație bazată pe incredere si sinceritate.